A fost un an plin pentru mine, atât ca om de business, antreprenor și angajator, cât și pe plan personal. Cei mai mulți dintre noi ne abținem în a ne expune public încercările la care am fost supuși și eșecurile, de teamă că vom fi considerați vulnerabili.

Eu cred că tocmai aceste experiențe ne șlefuiesc. Iar alegerea de a împărtăși ne oferă putere și rezistență.

La ora 00:00 în data 01.01.2019 eram în Roma și mi-am dorit ca anul 2019 să fie despre mine. Nu știam atunci exact cum va fi aventura si cum voi atinge acel deziderat. Aveam să aflu în următoarele 357 de zile: anul 2019 fost despre evoluția mea ca individ, antreprenor și femeie. Un an cu multă suferință, vulnerabilitate și regăsirea sinelui.

A fost un an greu emoțional. Nu credeam niciodată, dar niciodată, că pot ajunge într-un astfel de punct: mereu m-am perceput luptătoare, ambițioasă și că nimic și nimeni nu mă poate doborî.

Ei bine, nu a fost așa. Am ajuns într-un punct în care eram acolo jos, neputincioasă și lipsită de puteri. Am trecut prin niște încercări emoționale nemaiîntâlnite.

Lovitura pe care am primit-o a fost neașteptată și dură - nu am anticipat-o sau nu am vrut să o percep - și mi-a schimbat complet direcția în care voiam să merg. Să te trezești că aproape tot ce știai până ieri se schimbă, e greu. Cel puțin, pentru o femeie procedurală, organizată, planificată, singură, cu responsabilități asumate în business și care mereu se evaluează o dată la 3 luni, atât legat de evoluția ei, cât și a business-ului pe care îl conduce.

Primele semne le-am simțit în rutinele mele zilnice: o atribuție de 3 minute îmi lua 20, o sarcină de 1 oră, 4 ore. Îmi era greu să îmi adun gândurile, energia și să intru în flow. Nu aveam de gând să-mi încalc cuvântul și calitatea muncii pe care eram dispusă să o livrez, nici cu riscul de a dormi doar 2 ore pe noapte sau deloc.

În business, ca și în alte arii ale vieții, vreau să-mi respect promisiunile și angajamentele pe care le-am stabilit. E important sa avem verticalitate și identitate profesională.

Deși vorbim de Human-to-Human services, nu mi-am permis să fiu mai prejos de nivelul așteptărilor pe care le-am setat, indiferent de ce se întâmpla în viața mea.

Nu cred că vreunul dintre partenerii mei a simțit lupta mea internă sau suferința prin care treceam, sau chiar dacă au remarcat, au fost miloși - mi-au arătat empatie și toleranță. Le mulțumesc pentru asta.

Oamenii care mă cunosc, știu că în trecut nu ceream ajutor și că mă descurcam în orice situație. Că pentru mine nu exista “nu se poate”. Hell yeah! Dă-mi provocarea și îți demonstrez că se poate. Ador provocările tocmai pentru că mă fac să-mi depășesc limitele, să învăț lucruri noi, să eșuez, să progresez, să ating noi culmi și să văd noi orizonturi.

Lecțiile anului 2019:

Valori si principii

• Într-un context cu multe schimbări am învățat poate cea mai importantă lecție de până acum: să fiu EU, indiferent de circumstanțe și context. Cel mai frumos e să trăiesc în conformitate cu principiile și valorile mele. E o luptă pe care o port zi de zi, însă aleg autenticitatea de fiecare dată.

Limite

• Limitele pot fi depășite. Mi-am demonstrat că sunt capabilă de mult mai mult decât mi-aș fi putut imagina. Totul prin a utodisciplina. Îmi place să mă întorc la știința când vreau să-mi validez ipotezele. Coeficientul de inteligență și performanță este de 0,32, în timp ce corelația dintre disciplina autoimpusă și performanță e 0,67.

Planul de business

• Mi-am amânat planurile de business pentru a nu-i face pe alții parte din experiența mea. Am vrut să mă vindec și după să continui cu ceea ce mi-am propus. Am decis să fiu adaptabilă și flexibilă, în pofida obiectivelor pe care mi le setasem. Era nevoie să mă adaptez noului context în care mă aflam, să schimb traseul și velocitatea. #Agile all the way!

Adaptabilitate

• Mi-am construit propria echipă mai târziu decât planificasem inițial - doar în august 2019. Voiam să fiu un lider cât mai aproape de așteptările pe care le aveam eu de la un manager. A-ți păsa de alții sau de partenerii tăi e vital pentru mine. Ca lider, e nevoie să-ți susții mult echipa și cred că trebuie să demonstrezi în fiecare zi că-ți meriți jobul. Mă orientez spre performanța echipei și nu pe cea individuală, și îmi place să creez o cultură a comunicării transparente, a încrederii și a recunoașterii meritelor.

Sprijin și ajutor

• Am învățat să cer ajutorul. Nu sunt mai puțin competentă sau bună în ceea ce fac dacă solicit sprijinul sau susținerea din partea altora. Nu putem fi buni în toate ariile și nici nu putem să reușim singuri. Surpriza a fost următoarea: cei din jur erau deschiși și dornici să contribuie la evoluția mea.

Mici recompense

• Chiar dacă aveam obiective, proiecte, KPI’s, am învățat să mă opresc, să sărbătoresc fiecare pas pe care-l fac până la scopul final. Deseori suntem prinși în tumultul și vâltoarea agitației cotidiene, însă din când în când e bine să respiri adânc și conștient. Să vezi de unde ai plecat și până unde ai ajuns.
• Sărbătorește, nu mai ești unde erai ieri. Bucură-te de cât de frumos ai crescut, evoluat, precum și de cicatricile pe care le ai azi. Am învățat să sărbătoresc atât eșecurile, cât și reușitele. Ambele contribuie la cine sunt eu azi.

Comunitate

• Public speaking și contribuția socială în educație. Iubesc să fac asta. Deși sunt doar la început, îmi face plăcere să împărtășesc din cunoștințele mele și să îi ajut pe alții în evoluția lor.

Contribuție

• Oamenii cu care interacționez și cu care mă conectez mă lasă să contribui la evoluția și transformarea lor. Cred ca e o superputere. Sunt atât de mulți oameni care-mi spun și arată cat de mult le-am influențat viața. Asta mă bucură enorm. Îmi place să îmi aduc aportul și să îi inspir. Am ales să mă înconjor cu oameni care mă potențează educațional, spiritual, profesional, afectiv și emoțional.

Toleranța

• Să nu mă iau prea în serios. Să fiu tolerantă cu mine în momentele în care iau decizii greșite, să înțeleg că am zile în care nu pot să fiu la potențialul meu maxim, să accept că nu sunt perfectă și că am slăbiciuni și defecte. Sunt cele care dau nuantă și culoare omului Cristina, indiferent de ce pălărie aleg sa port - de antreprenor, profesionist sau femeie.

Cum mă găsește finalul anului 2019?

În primul rând, recunoscătoare. Mă bucur că am trăit și am învățat lecțiile pe care mi le-a adus acest an. Mă găsește mai asumată, mai înțeleaptă, mai ambițioasă. O neînfricată frumoasă și carismatică. Mă găsește fericită.

2020, îți astept cu nerabdare lecțiile!

With love, for humans!

Cristina